Jan Traim intr-o lume ne-buna Film
Din adolescenta mi-am facut o regula in legatura cu super-productiile cinematografice, una foarte simpla … sa nu le vad. (cred ca Jurassic Park a fost filmul care mi-a dat impulsul). Pe atunci nu am analizat foarte in detaliu hotararea asta, dar ma simteam foarte “cool” sa fiu impotriva curentului (germenele lipsei de respect pentru o mare parte a cinematografiei americane era deja plantat) - copii cool vorbeau despre beavis & butthead si turma despre Titanic.
Anii au trecut si mi-am incalcat regula de cateva ori, evenimentul grav fiind Avatar. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre film, ca e degeaba… o poveste rasuflata peste care s-au turnat sume astronomice investite in super-maga-hyper efecte speciale. WOW! Hollywood-ul a reusit sa rafineze atat de mult arta efectelor speciale incat marea majoritate a filmelor din ziua de azi nu mai au nevoie de o poveste.
In timp ce urmaream filmul mi-am imaginat o sala de cinema din statele unite in care vedeam oameni cu lacrimi in ochi. Azi citesc un articol intitulat Audiences experience ‘Avatar’ blues si aflu ca lucrurile stau mult mai rau, oamenii nu doar ca au plas… au ganduri sinucigase:
“Ever since I went to see Avatar I have been depressed. Watching the wonderful world of Pandora and all the Na’vi made me want to be one of them. I can’t stop thinking about all the things that happened in the film and all of the tears and shivers I got from it”
“I even contemplate suicide thinking that if I do it I will be rebirthed in a world similar to Pandora and the everything is the same as in ‘Avatar.’ ” - MIKE.
“When I woke up this morning after watching Avatar for the first time yesterday, the world seemed … gray. It was like my whole life, everything I’ve done and worked for, lost its meaning”
Cat de spalat pe creier si ignorant trebuie sa fii sa declari asa ceva? Ce i-a adus pe acesti “pamanteni” in stadiul acesta? (oare a avut si hollywood-ul si media o contributie?) Ce spun toate astea despre modelul lor (recent al nostru) de viata?
Hai sa facem un exercitiu simplu, sa facem un documentar:
- inlocuim unbotainium-ul cu petrol
- Na’vi cu sa zicem Irakieni
- Copacul cu Bagdadul
- Coporatia cu SUA
Si acum happy end-ul: 94,902 – 103,549 violent civilian deaths as a result of the conflict.






11/01/2010 la ora 11:33 pm
Cred ca rolul filmului tocmai asta era: sa le explice americanilor (poate prea pe ocolite) cat de nasol e sa vina niste “jarheads” sa-ti dea cu bombe-n casa. Ar fi tragic (mai ales pentru Cameron) daca nu asta si-a propus prin film.
12/01/2010 la ora 5:32 pm
Din pacate “explicatiile” astea nu au nici un efect, istoria atesta. Si-a propus sa faca foarte multi bani din film, la asta se pricepe Cameron f.bine (nu ca ar fi ceva rau in asta)